Scroll

Proiect național de responsabilizare a factorilor de decizie din administrația publică locală și centrală


EVOCĂRI, Ed. Clepsidra, 2010

Ediție îngrijită: EVOCĂRI, Părintele arhimandrit dr. Ion Ioasaf Popa, Ed. Clepsidra, București, 2010, cu postfață de Bogdan Aligică.

cop-EVOCARI-site[1]

Postfaţă

L-am cunoscut pe părintele arhimandrit doctor Ion Ioasaf Popa în anii de după evenimentele din 1989 când eram student la Facultatea de Matematică a Universității din București și președinte al Ligii Studenților. Preacuvioșia sa și-a făcut prezența în mediul universitar ca preot duhovnic, dar mai ales ca formator de opinie în domeniul spiritualității creștine în care studenții nu erau inițiați, date fiind metodele de înstrăinare față de asemenea preocupări, practicate de regimul comunist.
A răspuns de fiecare dată cu deosebită dragoste invitațiilor făcute de Liga Studenților de a prezenta teme privind fenomenul religios în general, rolul credinței în viața omului, morala creștină ca factor de echilibru în societate și misiunea Bisericii în opera de mântuire. Astfel am avut privilegiul de a-l însoți la aceste întâlniri, în mai multe rânduri și în diferite centre universitare din țară.
Manifesta exigență deosebită în expunerea temelor tratate și în modalitatea de prezentare, probând calitățile unui om de mare cultură, bun orator și cu putere de convingere. Dacă în domeniul gândirii teologice impresiona prin profunzimea interpretărilor, mai puțin cunoscute nouă celor din mediul laic, tot atât de competent se dovedea și în paralelismele credință – știință, religie – filozofie etc.
Dinamismul și verva prezentării temelor se prelungeau în cadrul discuțiilor ce urmau, uneori acestea fiind chiar mai antrenante, tema propriu zisă fiind doar pretextul unui dialog constructiv pe probleme concrete de viață, de trăire duhovnicească și de o viziune autentic creștină asupra relațiilor interumane în societate și Biserică, insistând de fiecare dată să ne găsim identitatea în credința ortodoxă.
Căuta să pună în evidență importanța și esența virtuților creștine cardinale – CREDINȚĂ, NĂDEJDE, DRAGOSTE – arătând că acestea pot fi trăite și înțelese în adevăratul sens numai pe baza învățăturilor biblice și în cadrul Bisericii: extra Eccelsiam nulla salus (în afara Bisericii nu există mântuire).
Urmările unor asemenea învățături, sfaturi și îndemnuri nu s-au lăsat așteptate. Studențimea română a participat la o serie de manifestări și acțiuni în nota religiozității tradiționale românești și a sentimentelor patriotice. Aș menționa aici organizarea demonstrației din Piața Universității în perioada de după evenimentele din 1989, Drumul Crucii de la Chișinău la București, construirea bisericii studenților din campusul Universității Politehnica din București și proiectata biserică din curtea Universității din București, aceasta din urmă, din păcate nefiind finalizată.
În planul activităților specifice tineretului studios cu orientare creștină am fost ajutați și îndrumați de preacuvioșia sa la organizarea congreselor naționale studențești. Două dintre ele s-au desfășurat la Palatul Patriarhiei, cu binecuvân­tarea vrednicului de fericită pomenire Teoctist Patriarhul, unde participarea atât a studenților cât și a unor personalități din viața publică a fost impresionantă.
În vederea pregătirii congreselor am fost primit, împreună cu Părintele Ioasaf, de Patriarhul Teoctist în mai multe rânduri. Ulterior, în aceeași notă de respect și cinstire a Bisericii am prezentat la Palatul Patriarhiei site-ul Patriarhilor României (www.patriarh.ro), o primă formă, elaborată, de a face cunoscute pe internet Patriarhia Română și Întâistătătorii ei. De altfel, ne-am bucurat în nenumărate rânduri de binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist pentru diferitele activități ale tinerilor, Preafericirea Sa manifestând interes de fiecare dată când auzea că suntem atașați Bisericii strămoșești. Nu pot să nu insist asupra faptului că, ori de câte ori mergeam, pentru vreun sfat sau vreo îndrumare, ne primea indiferent cât ar fi fost de ocupat, iar cu prilejul unor aniversări sau ceremonii protocolare la Patriarhie, ne remarca prezența, ne împărtășea binecuvântările și dragostea Sa.
Față de asemenea îndrumători, chemați deja la Domnul, închinăm un gând de cinstire și pioasă amintire ca unora ce ne-au fost părinți sufletești și călăuzitori duhovnicești.
Din această colaborare, de la ucenic la duhovnic, am ajuns la o mare apropiere sufletească pe care o păstrez și acum după trecerea la Domnul a părintelui Ioasaf.
Așa se face că, pe lângă multele dialoguri de taină, mi-a încredințat și manuscrisul care vede astăzi lumina tiparului. Am considerat ca o datorie morală, dată fiind valoarea lui ca document, să îl public eu ca un omagiu și o formă de recu­noștință față de duhovnicul meu. Respectând cât mai îndeaproape spiritul și litera textului, menționăm că atât unele expresii specifice cât și ortografia aparțin autorului.
Interesul cu care aceste EVOCĂRI vor fi primite de cititori pot să reprezinte o binecuvântare a autorului pentru cel ce le-a publicat. De altfel, sunt în posesia multor materiale audio, video și manuscrise realizate împreună care, sper, vor putea fi puse în valoare pe internet și prin intermediul tiparului ca o mărturie a rămânerii în aceeași comuniune de dragoste în care ne-am aflat și înainte de trecerea sa la Domnul.
Prezenta lucrare se dorește un volum comemorativ la aniversarea a 91 de ani de la naștere și cu prilejul săvârșirii pomenirii de 7 ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui arhimandrit doctor Ion Ioasaf Popa.

Bogdan Aligică

Fii alături de noi și pe Facebook!